În una dintre povestirile SF ale lui Isaac Asimov, el povesteşte despre evoluţia unui supracalculator de-a lungul câtorva bilioane de ani. El a început ca principalul calculator de pe Pământ, însă s-a extins, odată cu extinderea omenirii în alte sisteme solare şi, ulterior, în alte galaxii. Astfel, în final, era conectat direct la toate fiinţele umane care umpluseră între timp universul, şi acumulase un bagaj enorm de informaţii.
De-a lungul timpului, au evoluat şi principiile lui de funcţionare. Cu timpul, unele componente ale sale erau trecute în afara universului fizic, în hiperspaţiu. Astfel, până la urmă el a ajuns a fi complet amplasat în hiperspaţiu, fără careva elemente prezente în universul nostru. Datorită la aceea că devenise atot ştiutor, pentru el practic nu mai existau întrebări fără răspuns. Cu o singură excepţie.
De mai multe ori pe parcursul mileniilor lui i-a fost adresată o întrebare: cum poate fi preîntâmpinată stingerea stelelor, sau cu alte cuvinte, cum pot fi întoarse procesele entropice. Pe parcursul mileniilor, calculatorul dădea unul şi acelaşi răspuns: „Pentru un răspuns raţional nu sunt suficiente datele”. În fine, când s-a stins ultima stea din Univers, ultimul om l-a rugat să continue să caute răspunsul la această întrebare. După o perioade nedefinit de lungă de timp, el a găsit soluţia şi a spus: …
Redaţi, vă rog, cu exactitate ce a spus el.
Comentariu: „Să fie lumină”
Comentariu: Sunt cuvintele cu care Dumnezeu a început facerea lumii.
Autor: Echipa Mix, intrebarile Cupei Hyperion 2007.
Numai utilizatorii inregistrati pot comenta. Te rog sa intri in sectiunea privata.
Comentarii (10)
