„De fiecare dată când mă uit la tine nu pot să înţeleg;
Cum ţi-a reuşit să faci totul atât de bine,
Nu s-ar fi primit la fel nici dac-ai fi planificat totul,
De ce-ai ales un timp atât de înapoiat şi o ţară atât de ciudată,
Dacă te-ai ivi astăzi, ai putea să te faci auzit de întreaga naţiune,
Doar Israelul pe-atunci nu beneficia de comunicare în masă.”
Aceste cuvinte sunt cântate de vocea unul dintre cei mai negativi eroi din istoria omenirii şi îi sunt adresate unui dintre cei mai pozitivi eroi din istoria omenirii. Opera citată are o oarecare legătură cu nişte pisici şi cu o fantomă. Nu-l numiţi pe primul, nu-l numiţi pe al doilea, numiţi opera.
În una dintre povestirile SF ale lui Isaac Asimov, el povesteşte despre evoluţia unui supracalculator de-a lungul câtorva bilioane de ani. El a început ca principalul calculator de pe Pământ, însă s-a extins, odată cu extinderea omenirii în alte sisteme solare şi, ulterior, în alte galaxii. Astfel, în final, era conectat direct la toate fiinţele umane care umpluseră între timp universul, şi acumulase un bagaj enorm de informaţii.
De-a lungul timpului, au evoluat şi principiile lui de funcţionare. Cu timpul, unele componente ale sale erau trecute în afara universului fizic, în hiperspaţiu. Astfel, până la urmă el a ajuns a fi complet amplasat în hiperspaţiu, fără careva elemente prezente în universul nostru. Datorită la aceea că devenise atot ştiutor, pentru el practic nu mai existau întrebări fără răspuns. Cu o singură excepţie.
De mai multe ori pe parcursul mileniilor lui i-a fost adresată o întrebare: cum poate fi preîntâmpinată stingerea stelelor, sau cu alte cuvinte, cum pot fi întoarse procesele entropice. Pe parcursul mileniilor, calculatorul dădea unul şi acelaşi răspuns: „Pentru un răspuns raţional nu sunt suficiente datele”. În fine, când s-a stins ultima stea din Univers, ultimul om l-a rugat să continue să caute răspunsul la această întrebare. După o perioade nedefinit de lungă de timp, el a găsit soluţia şi a spus: …
Nu cred ca cunoaşteţi acest imn în întregime, însa unele părţi ale lui au supravieţuit timpului şi le folosim şi în prezent. Enumeraţi-le pe toate aşa cum le ştim azi.
În povestirea lui Jack London „Urmaşul lui Mak-Koy”, se povesteşte istoria eroică a echipajului unei nave cu pânze care a nimerit într-o situaţie extremală. Eroul principal, ridicat la bordul navei, a putut urmări următoarea situaţie: puntea navei, care transporta o anumită încărcătură, era foarte fierbinte şi frigea picioarele. Marinarii permanent acopereau cu câlţi crăpăturile din punte, şi erau pregătiţi în orice moment să părăsească nava, dacă ea va lua foc. Această navă mai multe săptămâni a brăzdat oceanul în aşa stare, căpitanul fiind în căutarea unei lagune în care ar putea să scufunde nava. Nu vă întreb, care era încărcătură navei, numiţi procesul biologic care a declanşat această situaţie?
După cum ştiţi bine, Luceafărul de dimineaţă este văzut când planeta Venus se află la vest de soare, şi răsare înaintea soarelui. Luceafărul de seară este văzut când Venus se află la est de soare şi apune mai târziu. Deşi încă Pitagora a identificat aceste două stele ca fiind acelaşi corp ceresc, grecii aveau pentru ele două denumiri diferite: Aducătorul de răsărit, pentru Luceafărul de dimineaţă, şi Aducătorul de lumină, pentru Luceafărul de seară. Scrieţi, vă rog, notaţia chimică a elementului care a fost numit în cinstea Luceafărului de seară.
Influenţa operei şi teoriilor lui Sigmund Freud asupra creaţiei lui Salvador Dali este incontestabilă. Ea poate fi intuită în aşa tablouri ca „Tentaţiile sfântului Augustin”, „O tânără fecioară autosodomizându-se cu coarnele propriei castităţi”, „Construcţie moale cu fasole fierte (Premoniţia războiului civil)”, iar gurile rele spun că chiar şi binecunoscutele ceasuri moi din „Persistenţa memoriei” au o foarte simplă interpretare psihanalitică.Dali susţinea că ideea renumitului tablou „Visul cauzat de zborul unei albine în jurul unui fruct de rodie cu o secundă înainte de trezire” i-a apărut după ce a citit descrierea unui fenomen psihic, legat de vis, care a fost observat de Freud. Sigur, Dali a dat acestui fenomen o interpretare surrealistă: Gala visează cum dintr-un fruct de rodie sare un peşte, din gură căruia iese un tigru, care dă drumul altui tigru, din care iese o baionetă care o atinge cu vârful său rece pe Gala, care, probabil, se va trezi peste o clipă din această cauză.
În cea mai cunoscută carte a lui Terry Pratcet "Garda! Garda!" se povesteşte despre oraşul Ank-Morpork, care este o concentrare a corupţiei şi viciilor umane. Eroul principal, viitorul salvator al oraşului, era un băiat provincial care venise să se înscrie în garda de noapte şi avea multe iluzii privind această slujbă. Însă iluziile i-au fost foarte repede spulberate de şeful său, care-i explica atribuţiile: "E foarte simplu: umbli noaptea pe strada şi strigi din când în când "Este ora douăsprezece" sau "Totul este în regula". "Şi dacă ceva nu e în regula, mă implic?" "Nu fi idiot, pur şi simplu..." Ce trebuia de făcut in acest caz?
La o grădiniţă rusă copiilor le-a fost arătat acest desen şi ei au fost întrebaţi: „În ce direcţie merge autobusul, în dreapta sau în stânga”. Majoritatea copiilor au răspuns. Vă rog şi pe voi să răspundeţi la aceeaşi întrebare.
Atenţie, două citate:"Dacă lumina a o mie de sori s-ar revărsa deodată pe cer, aceasta ar fi ca splendoarea a unui singur Soare, unul înfricoşător...".
Al doilea citat:"Eu am devenit moartea, distrugătorul de lumi."
Acestea sunt fragmente din Bhagavad Gita, o parte a eposului indian Mahabharata. În secolul XX, aceste fragmente a fost citate de aceeaşi persoana, cu o ocazie pentru care ele erau foarte potrivite. Spuneţi, vă rog, denumirea cărei insule este asociată cu această ocazie.
Anul 1918 pentru Rusia a fost unul plin de evenimente. A trecut foarte puţin timp după răsturnarea de putere din 1917, începuse războiul civil şi intervenţia. Însă între 31 ianuarie şi 12 februarie 1918 în Rusia bolşevica nu s-a întâmplat nimic. De ce?
Raspuns: S-a trecut de la calendarul Iulian la cel Georgian.